Când un anevrismul aortic atinge o dimensiune critică sau începe să provoace simptome, poate fi recomandată intervenția chirurgicală. Există două abordări chirurgicale principale pentru tratamentul anevrismelor aortice: chirurgia deschisă și repararea endovasculară. Chirurgia deschisă implică o incizie în abdomen sau în piept pentru a accesa aorta, a îndepărta secțiunea anevrismatică și a o înlocui cu un grefon sintetic. Această tehnică a fost utilizată de decenii și este eficientă, dar este, de asemenea, invazivă și necesită o perioadă de recuperare prelungită. Repararea endovasculară a anevrismelor (EVAR) este o abordare mai puțin invazivă care a câștigat popularitate în ultimii ani. În acest procedeu, se introduce un grefon de stent printr-o mică incizie în zona inghinală și se ghidează către anevrism prin vasele de sânge. Odată ajuns la locul potrivit, grefonul este desfășurat pentru a întări peretele aortei și a exclude anevrismul din circulația sanguină. EVAR duce, în general, la timpi de recuperare mai scurți și la mai puține complicații postoperatorii în comparație cu chirurgia deschisă, deși nu toți pacienții sunt candidați pentru acest procedeu. Anevrismul de aortă, cunoscut și sub numele de anevrism aortic, este o afecțiune medicală gravă care implică dilatarea anormală și progresivă a unei secțiuni a aortei, artera principală care transportă sângele de la inimă către restul corpului. Această dilatare poate apărea în orice parte a aortei, dar este mai frecurriculum vitaeentă în aorta abdominală, care este secțiunea ce traversează abdomenul, și în aorta toracică, care este secțiunea ce trece prin piept. Anevrismurile aortice sunt clasificate în general în două tipuri principale: anevrisme de aortă abdominală (AAA) și anevrisme de aortă toracică (TAA). Aorta este cea mai mare arteră din corpul uman și este crucială pentru circulația sanguină. Transportă sângele bogat în oxigen de la ventriculul stâng al inimii către toate părțile corpului prin multiplele sale ramuri. Peretele aortic este compus din trei straturi: intima (stratul intern), media (stratul median) și adventitia (stratul extern). Un anevrism aortic se dezvoltă atunci când o slăbiciune în oricare dintre aceste straturi permite peretelui arterial să se extindă sub presiunea sângelui care curge prin el. Această expansiune creează o umflătură care poate crește în timp și, dacă nu este tratată, poate duce la ruperea aortei, un eveniment catastrofal care este de obicei fatal. Prevenirea și depistarea timpurie sunt fundamentale în gestionarea anevrismelor aortice. Persoanele cu factori de risc semnificativi, cum ar fi bărbații de peste 65 de ani care au fumat, ar trebui să se supună examenelor de depistare regulate. Web: anevrism de aorta